Cel mai bogat om dintr-un sat şi-a pus
Casa undeva pe deal în sus.
Ca de-acolo să-şi vadă moşia,
Grădinile,lanurile şi via.

Hambar,după hambar a construit,
Când deodată lael acasă a venit,
Pastorul batrân
Al bisericii din comună,
Şi-au stat de vorbă împreună.

-Mie,zise pastorul,Dumnezeu mi-a spus,
Să vin aici la tine sus,
Să-ţi spun că-n noaptea asta,cu adevărat,
V-a murii cel mai bogat om din sat!
Aşa a hotărât Stăpânul...
Zicând aceasta,plecă încet bătrânul.

În noaptea aceea cel bogat,
S-a frământat tot timpu-n pat.
Când miezul nopţii a trecut,
La prins fioruri,s-a temut,
Că-n uşă se-auzise o bătaie..
-Acuma intră moarte în odaie..
Dar când uşa s-a deschis,iată
În pragul ei a pastorului fată.

-Iertaţi-mă că am bătut şi v-am trezit
Voiam să ştiţi că..tata a murit.

A-nţeles sau n-anţeles bogatul,
Că mai bogat ca el fusese altul.
Noi sântem bogaţi,purtăm în vasele de lut,
Comori cum nimeni n-a avut
Deşi n-avem nici un hambar,
Avem comori şi bogăţii de har.

BRISBANE 01'11'08